Pentru un meci de gală cum e finala Cupei României, fiecare antrenor a încercat să schimbe ceva. O cereau imperios și rezultatele, și jocul fiecărei echipe. Iar, până la urmă, benzile au fost locul în care fiecare a încercat să facă diferența. Andone a mizat pe un sistem reformat din temelii, 4-1-4-1, în care Torje, Alexe și Cătălin Munteanu trebuia să creeze o „morișcă” prin care să destabilizeze Steaua. Falimentul a venit când „Cap de Zmeu” n-a mișcat, iar Alexe a fost blocat perfect de „cleștele” Emeghara-Galamaz. Așa că singurul atu „tactic” al lui Andone a fost forma extraordinară a lui Torje.
Olăroiu l-a învins clar, toate mișcările fiind câștigătoare! Inclusiv cea cu Surdu vârf stânga, care a pus o presiune fantastică pe un Dinamo care n-a ieșit din careu timp de 25 de minute! Culmea, de aici a ieșit și golul victoriei, intercalarea lui „Romică” fiind cea care l-a făcut pe Bărboianu să-și marcheze autogolul. Tănase s-a descurcat în centru și l-a ajutat și pe Brandan, Dică a fost ținut în teren exact cât trebuia.
DINAMO
Schimbările făcute de Andone au fost la fel de neinspirate precum tactica. A făcut prima modificare târziu, în minutul 65, și a fost post pe post, deși era clar că ceva nu merge. A forțat târziu, cu Bakaj și Țucudean. Nici Liviu Ganea, prima lui schimbare, n-a adus nimic nou Bălgrădean: Are o parte din vină la golul lui Dică, șutul venind pe colțul lui. În rest, a fost destul de ezitant pe centrări. Bărboianu: N-a avut probleme nici cu Surdu, nici cu Tănase, nici cu Latovlevici. În defensivă, pe partea sa, a fost liniște. Nu l-a ajutat însă prea mult pe Torje în atac, iar acolo Dinamo putea face diferența. A dat însă un autogol care i-a anulat toate meritele. Grigore: I se poate reproșa marcajul prea larg în anumite faze. Are scuza că Bilașco, principalul om pe care îl avea în grijă, a prins o seară penibilă. Dacă Surdu era mai în formă, erau probleme și mai mari.
Moți: Are pe conștiință un penalty în prima repriză, o intrare criminală și multe alte erori mai mici. Per ansamblu, n-a fost chiar seara lui. Bordeanu: Veriga slabă. Bănel l-a făcut vraiște în prima repriză, depășindu-l de șapte ori! Tot el a fost cel care lipsea nepermis când Mărgăritescu l-a faultat pe Tănase la faza din care s-a născut golul lui Dică. Olăroiu și-a concentrat atacurile aici și bine a făcut!
Kone: Discret. Câteva faulturi făcute atunci când trebuia, însă nu i-a ajutat suficient pe stoperi. În zona lui de teren însă, Tănase și Răduț n-au făcut nimic notabil. Torje: Singurul de la Dinamo care chiar s-a ridicat la nivelul așteptărilor. L-a transformat în jalon pe Latovlevici, iar acest 4-1-4-1 gândit de Andone pare să fi fost perfect pentru el. A creat superioritate, a centrat bine, dar n-a prea avut cu cine. Mărgăritescu: Nimic notabil. L-a ajutat pe Kone să-i blocheze pe mijlocașii de creație ai Stelei, inclusiv pe Dică. Defensiv bine, în atac- n-a contat. Cătălin Munteanu: Aici a fost buba cea mare la Dinamo. Nicio pasă pentru Dănciulescu, Alexe sau Torje, iar el trebuia să fie playmaker-ul! Aici s-a rupt jocul lui Andone. Alexe: S-a zbătut, a pendulat, dar degeaba. A rămas mai mereu izolat cu Emeghara și cu stoperii Stelei și nu i-au ieșit acțiunile care i-au reușit lui Torje. Dănciulescu: A fost mână moartă. Niciun culoar creat, coborârile lui au fost inofensive și mai mereu s-a ascuns după fundași.
STEAUA
Olăroiu a mutat exact așa cum trebuia să mute. L-a scos pe Dică exact atunci când trebuia, iar Bicfalvi a dat echipei siguranța defensivă de care era nevoie. Contraatacurile Stelei au fost devastatoare, iar schimbarea stil „Boro” cu Iliev în locul lui Tănase n-a mai contat
Tătărușanu: N-a avut ce apăra. Cu o singură excepție: golul. Iar acesta i se poate imputa lui și numai lui.
Emeghara: S-a mărginit la a-l bloca pe Alexe. Și a făcut-o impecabil, iar asta a ucis practic speranțele lui Dinamo în banda stângă.
Gardoș: Emoții, câteva ezitări, dar a stat bine lângă Galamaz, iar faptul că Dinamo n-a contat în atac i se datorează în mare parte. Galamaz: N-a avut probleme. S-a descurcat impecabil, iar Dănciulescu și intrările lui Alexe nu au afectat Steaua. Latovlevici: El a fost veriga slabă. Trebuia să-i blocheze pe Torje și Bărboianu și a avut noroc că ultimul nu a urcat mai deloc. Nici în ofensivă n-a contat. Torje l-a driblat de câte ori a avut chef.
Nicoliță: Omul meciului. Olăroiu s-a bazat pe el și nu a greșit. Punctul fix al liniei de mijloc a Stelei a dat trei centrări de gol, l-a umilit pe Bordeanu, trebuia să scoată un penalty…
Tănase: În centru parcă a fost ceva mai bine. S-a luptat, a ordonat jocul în unele momente și nu a mai ucis tempoul Stelei, așa cum o făcea în bandă. A apărut și la finalizare destul de bine. Brandan: A avut o treabă foarte grea: blocarea lui Cătălin Munteanu, mai ales că partenerul de linie, Tănase, nu știe prea bine faza defensivă. S-a descurcat perfect: mijlocașii „câinilor” n-au mișcat. Surdu: Trebuia să fie omul care făcea diferența. Trebuia să transforme în al doilea vârf când cobora Dică și a făcut-o cu succes de două ori: o dată l-a ajutat Bărboianu la gol, o dată a tras penibil. Prea puțin pentru ce i se cerea. Dică: Despre jocul lui Dică se poate spune doar atât: în minutul 24 a luat mingea, a așezat-o, s-a uitat la poartă și a nimerit vinclul. Dacă vreți și partea urâtă, ce e scris la Dănciulescu i se potrivește. Bilașco: Poate cel mai slab de pe teren. Mai ales că a avut în față doi stoperi ezitanți, cărora nu le-a luat fața nici măcar o dată. A avut o mare ocazie, tratată jenant.
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER